În spatele inspectorului general adjunct al Inspectoratul Școlar Județean Vaslui, Andrei Huiban, se află o poveste de familie în care performanța nu este o întâmplare. Fratele său, Dragoș Huiban, este un nume cunoscut în fotbalul românesc, atacant cu experiență în primul eșalon, actualmente la Metaloglobus București.
Mezinul familiei Huiban – care mai are o soră, profesoară – Dragoș provine dintr-o veritabilă familie de intelectuali din Bârlad. Mama sa, Aurelia Huiban, este una dintre cele mai apreciate învățătoare din oraș, iar tatăl, Gheorghe Huiban, profesor de istorie, a condus ani la rând Grupul Școlar „Marcel Guguianu” din Zorleni. Educația, disciplina și ambiția au fost repere constante în familie – valori care aveau să-l definească și pe teren.
Longevitate la vârf
La 36 de ani, Dragoș Huiban continuă să joace la cel mai înalt nivel. În actualul sezon, pentru Metaloglobus, a bifat 29 de meciuri și a marcat de șase ori, fiind unul dintre oamenii de bază ai echipei.
Cunoscut drept un specialist al promovărilor, Huiban și-a legat numele de un moment istoric pentru clubul bucureștean: a înscris golul care a dus echipa, în premieră, în Superligă. Mai mult, în actuala ediție de campionat, a fost decisiv și la primele borne importante – a adus primul punct și prima victorie pentru Metaloglobus. Iar succesul nu a fost unul oarecare, ci obținut chiar în fața campioanei FCSB.
De la „victorie”, în fața blocului, la Superligă
Povestea lui Dragoș Huiban începe simplu, ca în cazul multor copii pasionați de fotbal: în fața blocului, la Bârlad.
„Îmi doream foarte mult să devin fotbalist. Era visul meu de mic, de când ne adunam în fața blocului și jucam «victorie», așa se numea la noi. Era un portar care arunca pe spate, erau două echipe și jucam la o singură poartă. Încă de atunci visam să ajung fotbalist. Am și un tatuaj pe mână cu o poză exact de la 10 ani, când stau cu o minge în mână. Am știut ce vreau de mic”, povestește atacantul.
Determinarea copilului din fața blocului s-a transformat, în timp, într-o carieră solidă, construită pas cu pas, fără scurtături.
Numărul 11 și „primul antrenor” virtual
Un episod aparte din viața sa fotbalistică este legat de numărul 11, pe care îl poartă pe tricou și de care s-a atașat profund. Alegerea nu este întâmplătoare.
„Când eram mic, primul meu antrenor de la copii și juniori ne-a prezentat o casetă cu Ryan Giggs, care explica diferite tehnici de lovire a balonului și de dribling. Practic, Giggs a fost «primul meu antrenor». El avea numărul 11 și am preluat și eu acest număr. Am încercat la fiecare echipă să joc cu el. Soția mea are tatuat numărul 11 pe mână, lângă numele meu, deci înseamnă foarte mult pentru mine”, a mărturisit Huiban.
Într-o familie în care catedra și catalogul au fost repere cotidiene, Dragoș Huiban a ales terenul și vestiarul. Dar a dus cu el aceeași rigoare și aceeași ambiție de a reuși. Iar la 36 de ani, continuă să demonstreze că visurile din fața blocului pot ajunge, cu muncă și perseverență, până în Superligă.
