Vasluianul Ciprian Ratză Crăiniceanu a cucerit bronzul european la jiu jitsu, competiție găzduită zilele trecute de capitala Italiei, Roma.
Orgolios, sportivul s-a luptat foarte mult pentru a ajunge pe podium, performanța atinsă fiind oglinda muncii asidue de la antrenamente.
”Ar fi o mulțime de factori care ar descrie performanța mea la Campionatul European din acest an. Am luat medalia de bronz la Roma, este încă o medalie europeană bine transpirată și obținută cu mult sacrificiu, ca toate celelalte! Ne vedem la următoarea competiție europeană, unde sigur voi fi mai puternic. Mulțumesc tuturor celor care mi-au fost alături în aceste zile”, a spus Ciprian.
Crăiniceanu este stabilit în Spania de mai bine de 14 ani, unde a intrat în lumea sporturilor de contact.
În Spania a devenit campion la Jiu Jitsu Brazilian și MMA în competițiile pentru amatori, devenind astfel o mândrie locală a orașului Burgos.
În 2014, vasluianul a reușit KO-ul anului în MMA, într-o gală desfășurată la Zaragoza, în Spania, la categoria 84 de kilograme. „Ratza” Ciprian Crăiniceanu a fost aplaudat în picioare de întreaga sală după ce l-a învins cu o lovitură devastatoare în barbă, pe Cristian Cantalapiedra. Atât de puternică a fost lovitura lui încât s-a așezat în genunchi a împreunat mâinile și s-a rugat ca adversarul său să nu fie grav rănit. Directa de dreaptă expediată de român l-a trimis în lumea viselor pe adversarul său și i-a câștigat primul meci din piramidă.
A luptat și într-o Gală MMA la Circul Globus din București, unde a intrat cu tricoul HC Vaslui, primit cadou de la clubul vasluian.
În 2019, sportivul și-a văzut visul împlinit, devenind campion european la Grappling, competiție care a avut loc la Amsterdam.
A fost handbalist la Vaslui și Iași
Înainte de a părăsi România, la vârsta de 32 de ani, Ciprian, cel poreclit ”Rață”, a fost handbalist, evoluând la HC Vaslui și la Politehnica Iași.
A început să cocheteze cu acest sport pe când era în clasa a IV-a, părinţii săi fiind speriaţi de cât de anemic era.
”Handbalul l-au ales părinţii mei, deoarece în afară de lupte, fotbal şi atletism nu prea mai aveai ce face în Vaslui. S-au gândit că acest sport se face în sală şi e mai uşor“, povestește Ciprian.
Abc-ul handbalului l-a învățat cu profesorul Laurenţiu Cozma, iar la 18 ani avea să facă pasul către Politehnica Iași, cu care a promovat în Liga Națională.
În meciul decisiv de promovare, Crăiniceanu suferă o accidentare, care avea să fie de coșmar. După 3 operații la genunchi, vasluianul a fost forțat să abandoneze cariera de sportiv. S-a retras cu un verdict mult mai dur însă: ”Să te bucuri că vei mai putea merge corect. Asta mi-a transmis medicul după ultima operație”.
A revenit la Vaslui, unde a prins o catedră de sport la Liceul cu Program Sportiv. A încercat, totuşi, să mai joace şi pentru echipa locală de handbal. Singura satisfacţie erau aplauzele fanilor după fiecare gol înscris, deoarece, financiar, nu avea nicio satisfacţie.
”Abia dacă ne dădeau câte două mese pe zi. Era greu cu banii. Salariul îl luam cu întârziere de câteva luni. Ne mai dădeau câte o primă de joc de 1 milion (n.r.-lei vechi). Singura satisfacţie erau aplauzele spectatorilor şi felicitările oamenilor simpli pe care le primeai pe stradă“, îşi mai aminteşte Ciprian.
În Spania a ajuns ca bodyguard
În 2007, un prieten de-al său i-a propus să meargă să lucreze ca bodyguard la un club din Spania.
A acceptat pe loc propunerea, însă ghinionul s-a ținut scai. Clubul a dat faliment, iar vasluianul a fost nevoit să lucreze în construcţii sau în agricultură, preferând munca de jos pentru bani.
Aici a început să îndrăgească sportul de contact, unde are deja rezultate remarcabile. Practic, la 41 de ani, Ciprian Crăiniceanu trăiește o a doua tinerețe în sport.
”Diferenţa este că în România, la 27 de ani, eram considerat un bătrân accidentat, iar aici sunt considerat un sportiv de performanţă. Paradoxal, acum practic un sport de contact de trei ori mai dur decât handbalul. aici toată lumea e civilizată. Țelul meu este să ajung un boșorog care să bea un pahar de vin, să pot să râd și să le spun nepoților povestea fiecărei medalii. Nu știu dacă e una mai scumpă de 3 , hai maxim 10 euro, dar fiecare are dieta ei, deplasarea ei, povestea ei, sacrificiile și munca ei”, încheie Ciprian Rață Crăiniceanu.
