De Sf. Valentin, CSM Vaslui i-a întrebat pe fani, care ar fi jucătorul de la Vaslui care i-a făcut să se îndrăgostească de handbal. Printre cei amintiți s-au regăsit și o mare parte dintre handbaliștii din generația Moldosin. Cel mai des jucător pomenit este Adi Gavrilă, care a evoluat pe postul de coordonator.
Povestea lui de viață este legată de Vaslui din anul 1976, când a venit la un turneu final de campionat național cu echipa Sibiului, și de atunci nu a mai schimbat macazul. A jucat până în anul 1982 pentru Metalul Vaslui, unde primul antrenor l-a avut pe Simion Movilă, iar șef de secție handbal a fost Amoraș Pîrlea. Din 1982 a trecut sub titulatura de Moldosin Vaslui, iar antrenor era profesorul Paul Popescu, președinte de secție fiind Nicu Aghițoaie. El a mai fost pregătit și de profesorii Liviu Gugleș și Virgil Bedicov.
A fost liderul echipei Moldosin Vaslui, cu care a jucat timp de șapte ani în prima ligă, având clarviziune în joc și iubit de suporteri. A avut o cotribuție mare la promovarea formației vasluieni în Liga Națională, în anul 1992.
Cel mai bine s-a înțeles cu pivotul Florin Mardare, cuplu care a salvat formația vasluiană de la multe înfrângeri.
”Mă bucur că lumea din Vaslui nu a uitat generația Moldosin și își aduc aminte cu plăcere de noi. Era perioada când nu prea aveai ce face în Vaslui. În afară de cinema, un restaurant și a fi prezent la evenimentele sportive, nu pre aveai ce face. Eram o echipă iubită. Jucam cu sala arhiplină de fiecare dată, iar echipe, precum Minaur, Steaua, Dinamo sau Fibrex Săvinești, plecau învinse de la Vaslui”, a spus Adi Gavrilă.
AS Moldosin Vaslui are și o prezență europeană, participând în anul 1994 în șaisprezecimile City Cup, cu o ”dublă” în fața formației slovace Polnohospodar Topolcany.
”Pe atunci se juca mult mai lent. Acum, handbalul e pe forță și viteză. Cu toate acestea, jocurile erau destul de spectaculoase, iar fanii trăiau fiecare partidă la intensitate maximă. Era un vacarm în sală, însă te mobilizai pentru a da ce e mai bun. Cred că fanii de la Vaslui au făcut de fiecare dată diferența în jocuri. Nu știu cum e acum, fiindcă nu prea am avut șansa să văd meciurile lui CSM Vaslui. Mă uit doar la rezultate și mă bucur când văd că obțin victoria”, a mai precizat Gavrilă.
Toată lumea îl striga Piticul, fiind oprit foarte des pe stradă, unde se făceau cele mai animate analize de joc:
”Ne știam cu toții, mai ales cu cei care veneau la sală. Nu aveam vedete în echipă, ci oameni muncitori, care se dăruiau pentru culorile clubului. După fiecare meci, ne întâlneam cu galeria și cu alți iubitori ai handbalului la o bere, unde făceam proceul etapei. A fost o perioadă frumoasă a vieții”.
Adi Gavrilă este născut în 1956, iar la Vaslui a stat până în 2001, încă doi ani după desființarea AS Moldosin Vaslui. De atunci, pentru fostul handbalist acasă înseamnă Spania, unde muncește într-o fabrică.
