Laura Nicoleta Antochi este din Vaslui și o viitoare absolventă a Colegiului Național Militar ”Alexandru Ioan Cuza” Constanța.

Însă, puțină lume știe că este o fostă sportivă de performanță.

Vasluianca a învățat abc-ul handbalului la Liceul cu Program Sportiv, de la vârsta de 10 ani, când a pășit pentru prima oară pe parchetul sălii de sport.

A intrat timid, însă a iubit din prima clipă handbalul. A avut și dascăli de excepție, care au format-o ca sportivă și a învățat ce înseamnă munca și disciplina.

Profesorii Costică Crăciun, Ramona Popa și Sorin Onofrei sunt cei care au format-o să devină o luptătoare.

La 16 ani, pe când era în clasa a 10-a, la Liceul „Emil Racoviță” Vaslui, Laura a schimbat terenul de handbal cu armata, sigură că își poate construi o carieră în domeniu.

Este la un examen de absolvirea Colegiului Național Militar ”Alexandru Ioan Cuza” Constanța și visează frumos în continuare.

Cum în handbal trebuie să îți faci elan pentru a arunca la poartă, și în cariera militară gândurile elevei din Vaslui sunt legate de văzduh, dorința cea mai mare e să ajungă pilot în aviația militară.

Are și un plan B: Academia Navală „Mircea cel Bătrân” din Constanța pe specializarea navigație.

” Handbalul nu e pentru oricine, dar a fost pentru mine”

-De ce ai optat pentru cariera militară?

-O carieră militară este ceea ce mi-am dorit de mic copil. Uniforma reprezintă primul factor care m-a atras pe acest drum, deoarece eram conștientă de faptul că nu oricine este capabil de a purta o ținută militară. Mai mult decât atât, pe măsură ce am crescut, observând că nu este atât de ușor să îți menții un loc de muncă, mi-am dat seama că am nevoie de ceva stabil.

Meseria de militar este o meserie de onoare, bine remunerată și care îți oferă șansa de a fi respectat în societate. Astfel, atracția pentru o carieră militară a devenit din ce în ce mai mare deoarece îmi oferă premisele unei cariere de succes. Luând în considerare toate aceste lucruri, am zis că TREBUIE să încerc.

– Cum au fost anii petrecuti ca sportiva de performanță?

-Fără doar și poate pot afirma că anii petrecuți ca și sportivă de performanță au fost cei mai frumoși din toate punctele de vedere. De ce spun asta? Este foarte simplu… Au fost aproape 9 ani în care m-am format atât ca și sportiv, cât și ca om. În tot acest timp am realizat faptul că sportul reprezintă mai mult decât un simplu joc. Îmi amintesc cu drag de timpul petrecut la sală pentru antrenament, de emoțiile trăite la fiecare meci jucat când, parcă, nimic nu mai conta decât ceea ce se întâmpla pe teren, de munca depusă în fiecare cantonament unde antrenamentele zilnice deveneau din ce în ce mai grele și mai obositoare. Tot timpul acordat handbalului a fost, de fapt, timp acordat mie ca și om. De la o copilă de 10 ani (cât aveam în clasa a III-a când am început să practic acest sport), naivă de altfel, care nu știa prea bine ce se întâmpla în jurul ei, m-am dezvoltat, am creat strânse relații de prietenie atât cu coechipierele mele, cât și cu domnii antrenori, cărora țin să le mulțumesc pentru tot ce m-au învățat. M-am maturizat, am învățat să lupt, să nu renunț când e mai greu, să am încredere în mine pentru că pot, am ajuns la vârsta de 16 ani, o adolescentă încrezătoare, puternică și luptătoare. Handbalul nu e pentru oricine, dar a fost pentru mine și asta e ceea ce contează.

– Ti-ai dori sa mai practici handbalul?

-Sincer, da. Cred că dacă aș avea ocazia și disponibilitatea necesară a timpului aș practica acest sport fără să stau prea mult pe gânduri.

– Care sunt planurile tale de viitor?

Pentru început, aștept să se definitiveze situația legată de bacalaureat, după care urmează perioada de admitere. Urmăresc să intru la Academia Forțelor Aeriene „Henri Coandă” din Brașov, pe specializarea pilot sau control trafic aerian, iar ca plan B ca să zic așa este Academia Navală „Mircea cel Bătrân” din Constanța pe specializarea navigație. Aceste sunt planurile mele pentru viitorul apropiat, restul vin pe parcurs.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here