Perioada de glorie a handbalului masculin vasluian a fost între anii 1992-1999, când AS Moldosin Vaslui a participat timp de șapte ani consecutiv pe prima scenă handbalistică a țării.

A fost perioada în care legende ale handbalului, Minaur, Steaua, Dinamo sau Fibrex Săvinești, plecau învinse de la Vaslui, iar Sala Sporturilor era plină la refuz de fiecare dată.

Moldosin Vaslui are și o prezență europeană. Echipa de handbal a participat în anul 1994 în șaisprezecimile City Cup, întâlnind formația slovacă Polnohospodar Topolcany. Din pacăte, parcursul european al echipei s-a oprit după această „dublă”.

Pe 26 septembrie 1994 echipa Moldosin Vaslui este învinsă în deplasare cu scorul de 23-28 (12-12), pentru ca în Sala Sporturilor din Vaslui, echipa noastră să termine la egalitate 24-24 (14-14), meciul disputându-se pe 3 octombrie. În acel an, Topolcany a câștigat campionatul Cehoslovaciei și a ajuns până în semifinalele City Cup.

Din lotul generatiei de aur amintim pe Adi Gavrilă, Gabriel Mardare, Gabriel Cozma, Lilian Cosma, Leonard Bibirig, Vasile Cocuz medaliat cu bronz la Campionatul Mondial din 1990. Jucătorul emblematic al handbalului vasluian rămâne Leonard Bibirig care a fost component și căpitan al echipei naționale.

Teneșii chinezi, la modă printre handbaliștii Vasluiului

Însă, cel mai iubit jucător de către fanii handbalului rămâne Adi Gavrilă, decarul Generației de Aur. Stabilit de aproape 20 de ani în Spania, jucătorul nu uită de perioada nostalgică a handbalului vasluian.

Adi Gavrilă

”Era frumos, în care nu puneam preț pe bani, dar jucam. Și ce meciuri făceam atunci, cu un public fantastic”, își amintește Adi.

El a prins handbal și în aer liber, pe terenul de bitum de la ștrandul Moldosin, unde tribuna nu făcea față la interesul manifestat de vasluieni:

”Se juca cu casa închisă. Oamenii se urcau și în copaci, ca să ne vadă. Era o plăcere să joci”.

Acum, handbalul se joacă mult mai în forță și mai rapid, iar investițiile sunt mult mai mari, inclusiv în echipamentul sportiv.

”Cât am jucat pe bitum, teneșii chinezești erau la modă. Rupeam câte 7-8 perechi pe sezon. Când am ajuns în sală, am primit ”speciali”. Doar o singură pereche, iar antrenorii ne-au avertizat să îi păstrăm doar la meciurile oficiale. Clisterul l-am folosit mult mai târziu. La început, scuipam în palmă, ca să avem priză la minge”, a spus Adi Gavrilă.

Fostul handbalist al Moldosin a amintit și de satisfacțiile din acea perioadă, care nu erau financiare.

”Acum se joacă pe sume mari. Atunci, primeam salariul de la fabrică, iar după meciuri sau antrenamente făceam cheta sau ne împrumutam pentru berea de rigoare. Asta era satisfacția cea mare, să socializezi cu suporterii și colegii după fiecare meci la o bere”, a completat Gavrilă.

Acesta a spus că mai sună din foștii colegi, aflați la Vaslui, pentru a se mai informa despre handbalul local. Adi speră ca CSM Vaslui să se mențină în prima ligă și pe viitor, știind că acum nu ocupă un loc tocmai liniștitor.

”Nu am unde să urmăresc echipa de acum. Citesc prin ziarele de la Vaslui de handbal. Am văzut că nu stau prea bine, însă le țin pumnii să se mențină în Liga Națională”, a conchis Adi Gavrilă.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here